Irosi
Definitie, sens si explicatie
1Irosi, irosesc, verb Iv.
Tranzitiv si reflexiv A (se) consuma facand risipa, a (se) cheltui in mod usuratic, a (se) imprastia in exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A depune eforturi (mari si) inutile intr-o anumita directie. – Conform: a f i e r o s i.
Tranzitiv si reflexiv A (se) consuma facand risipa, a (se) cheltui in mod usuratic, a (se) imprastia in exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A depune eforturi (mari si) inutile intr-o anumita directie. – Conform: a f i e r o s i.
2A irosi antonim: a aduna, a economisi, a gramadi,
3Irosi verb
1. verifica cuvantul: cheltui.
2. a pierde, a risipi, (popular) a strica, (invechit) a istravi. (Nu - cartusele degeaba.)
1. verifica cuvantul: cheltui.
2. a pierde, a risipi, (popular) a strica, (invechit) a istravi. (Nu - cartusele degeaba.)
4Irosi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural irosesc, imperfect 3 singular irosea; conjunctie: prezent 3 singular si plural iroseasca
5A se irosi ma -esc intranzitiv 1) (despre bani, bunuri materiale) A se folosi in mod nechibzuit; a se consuma cu risipa. 2) (despre persoane) A se consuma, depunand eforturi mari si inutile. /Origine necunoscuta
6A irosi -esc tranzitiv (bani, bunuri materiale) A face sa se iroseasca; a risipi; a cheltui. /Origine necunoscuta
7Irosi (irosesc, irosit), verb – A consuma, a cheltui, a prapadi, a risipi. – Varianta (f)i(e)rosi.
Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca in (a)coperi, (a)meninta, (a)mesteca etcetera Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normala in fata lui i, conform fi › hi, fier › hier, fires › hires etcetera Cihac, Ii, 660 (urmat de Dar si Scriban) pleaca de la limba neogreaca: φυραίνω, aorist φύραισα „a se micsora”, care pare a se potrivi si mai putin, formal si semantic.
Derivat propusa de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ limba neogreaca: ἰερώνω (care este forma simpla de la afierosi) nu pare probabila, intrucit acest cuvint nu a avut nici o circulatie populara. – Derivat (f)iroseala, substantiv feminin (risipa).
Probabil de la afierosi „a risipi”, cu pierderea lui a- ca in (a)coperi, (a)meninta, (a)mesteca etcetera Pierderea lui f-, prin intermediul unei faze h-, este normala in fata lui i, conform fi › hi, fier › hier, fires › hires etcetera Cihac, Ii, 660 (urmat de Dar si Scriban) pleaca de la limba neogreaca: φυραίνω, aorist φύραισα „a se micsora”, care pare a se potrivi si mai putin, formal si semantic.
Derivat propusa de Tiktin, de la ierosi „a consacra” ‹ limba neogreaca: ἰερώνω (care este forma simpla de la afierosi) nu pare probabila, intrucit acest cuvint nu a avut nici o circulatie populara. – Derivat (f)iroseala, substantiv feminin (risipa).