Retoric -ă
Definitie, sens si explicatie
1Retoric, -ă, retorici, -ce, substantiv feminin, adjectiv
1. S.f.
Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa, pusa in valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajuta la insusirea acestei arte. ♢ Figura retorica = forma expresiva a vorbirii, care infrumuseteaza stilul, dandu-i mai multa vigoare si caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamatie emfatica, elocventa ampla si afectata.
2. Adjectiv Care apartine retoricii (1), privitor la retorica. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Varianta: (invechit) Ritorica substantiv feminin] – Din (1) limba neogreaca: Ritoriki, limba latina Rhetorica, limba italiana Retorica, franceza Rhetorique, (2) limba latina Rhetoricus, limba italiana Retorico, franceza Rhetorique, limba neogreaca: Ritorikos, limba germana Rhetorisch.
1. S.f.
Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justetea ideilor expuse printr-o argumentatie bogata, riguroasa, pusa in valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajuta la insusirea acestei arte. ♢ Figura retorica = forma expresiva a vorbirii, care infrumuseteaza stilul, dandu-i mai multa vigoare si caracter sugestiv. ♦ (Peior.) Declamatie emfatica, elocventa ampla si afectata.
2. Adjectiv Care apartine retoricii (1), privitor la retorica. ♦ (Peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [Varianta: (invechit) Ritorica substantiv feminin] – Din (1) limba neogreaca: Ritoriki, limba latina Rhetorica, limba italiana Retorica, franceza Rhetorique, (2) limba latina Rhetoricus, limba italiana Retorico, franceza Rhetorique, limba neogreaca: Ritorikos, limba germana Rhetorisch.
2Retoric adjectiv
1. (invechit) retoricesc. (Figura -.)
2. verifica cuvantul: afectat.
1. (invechit) retoricesc. (Figura -.)
2. verifica cuvantul: afectat.
3Retoric adjectiv m., plural retorici; f. singular retorica, plural retorice
4Retoric -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de retorica; propriu retoricii. Tratat -. 2) depr. (despre stil, exprimare etcetera) Care abunda in fraze si figuri nefiresti. /<lat. rhetoricus, franceza rhetorique
5Retoric, -ă adjectiv De retor; de retorica. ♦ (Peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [Conform: limba latina rhetoricus, limba italiana retorico].
6Retoric, -ă I. adjectiv care apartine retoricii; de retor. ♢ (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
Ii. substantiv feminin
1. arta exprimarii alese, utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocventa. o figura (de) -a = forma de exprimare, intorsatura de fraza care infrumuzeteaza stilul, dandu-i mai multa plasticitate si vigoare.
2. (peior.) declaratie emfatica; afectare (< franceza rhetorique, limba latina rhetorica, limba greaca (veche) rhetorike)
Ii. substantiv feminin
1. arta exprimarii alese, utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocventa. o figura (de) -a = forma de exprimare, intorsatura de fraza care infrumuzeteaza stilul, dandu-i mai multa plasticitate si vigoare.
2. (peior.) declaratie emfatica; afectare (< franceza rhetorique, limba latina rhetorica, limba greaca (veche) rhetorike)