Retorică
Definitie, sens si explicatie
1Retorică substantiv elocventa, oratorie, (invechit) limbutie, ritorie: (Îsi insuseste arta -ii.)
2Retorica substantiv feminin, g.-d. art. retoricii
3Retorică f. 1) Arta de a vorbi frumos si convingator; oratorie; elocventa. 2) Ramura a stiintei limbii care se ocupa cu studiul acestei arte. /<ngr. ritoriki, limba latina rhetorica, franceza rhetorique
4Retorică substantiv feminin
1. Arta exprimarii alese, utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocventa. ♢ Figura (de) retorica = forma de vorbire, intorsatura de fraza care infrumuseteaza stilul, dandu-i mai multa plasticitate si mai multa vigoare.
2. (Peior.) Declamatie emfatica, lipsita de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare in vorbire. [Genitiv -cii. / conform franceza rhetorique, limba italiana retorica, limba latina rhetorica, limba greaca (veche) rhetorike].
1. Arta exprimarii alese, utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocventa. ♢ Figura (de) retorica = forma de vorbire, intorsatura de fraza care infrumuseteaza stilul, dandu-i mai multa plasticitate si mai multa vigoare.
2. (Peior.) Declamatie emfatica, lipsita de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare in vorbire. [Genitiv -cii. / conform franceza rhetorique, limba italiana retorica, limba latina rhetorica, limba greaca (veche) rhetorike].