Tînăr -ră
Definitie, sens si explicatie
1Tinar (-ra), adjectiv –
1. June. –
2. Fraged. – Varianta tiner.
Mr., megl. tinir. istr. tiner.
Limba Latina tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Puscariu 1734; Rew 8645), conform limba italiana tenero, prov. tenre, franceza, cat. tendre, sp. tierno, port. terno.
Despre fonetism (tinar › tinar prin influenta lui a), conform Rosetti, Bl, V, 35; Rosetti, Melanges,
173. Uz general (Alr, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantica, azi in desuetudine.
Derivat tineret (varianta Moldoveneasca tinerit), substantiv neutru (tinerime, animale tinere); tinara, substantiv feminin (fata, adolescenta); tinerete (mr. tinireata), substantiv feminin (junete, adolescenta), cu sufix -ete, conform batrinete (dupa Rew 8647, din limba latina *tĕnĕritĭa, conform limba italiana tenerezza, verifica cuvantul: sicil. tinirizza, franceza tendresse, sp., port. terneza; sensul de „duiosie” pe care il da Negruzzi cuvintului rom. este o improprietate care se explica prin franceza); tinerime, substantiv feminin (tineret, multime de tineri); intineri, verb (a deveni tinar). – Din rom. provine limba tiganeasca: terne „tinar”, conform Claveria, Nrfe, Vii,
1. June. –
2. Fraged. – Varianta tiner.
Mr., megl. tinir. istr. tiner.
Limba Latina tĕnĕr, prin intermediul formei populare *tĕnĕrus (Puscariu 1734; Rew 8645), conform limba italiana tenero, prov. tenre, franceza, cat. tendre, sp. tierno, port. terno.
Despre fonetism (tinar › tinar prin influenta lui a), conform Rosetti, Bl, V, 35; Rosetti, Melanges,
173. Uz general (Alr, I, 179); sensul al doilea este un galicism din epoca romantica, azi in desuetudine.
Derivat tineret (varianta Moldoveneasca tinerit), substantiv neutru (tinerime, animale tinere); tinara, substantiv feminin (fata, adolescenta); tinerete (mr. tinireata), substantiv feminin (junete, adolescenta), cu sufix -ete, conform batrinete (dupa Rew 8647, din limba latina *tĕnĕritĭa, conform limba italiana tenerezza, verifica cuvantul: sicil. tinirizza, franceza tendresse, sp., port. terneza; sensul de „duiosie” pe care il da Negruzzi cuvintului rom. este o improprietate care se explica prin franceza); tinerime, substantiv feminin (tineret, multime de tineri); intineri, verb (a deveni tinar). – Din rom. provine limba tiganeasca: terne „tinar”, conform Claveria, Nrfe, Vii,